Amânarea deciziei de a avea copii

A avea copii reprezintă adeseori un deziderat pentru cei mai mulți oameni

Cei mai mulți dintre noi am crescut în familii extinse, am participat adesea la nunți și la botezurile apropiaților. Am fost îmbrăcați frumos și ni s-a spus că și noi ne vom căsători și vom avea copii. Ni s-au setat niște așteptări legate de relația de cuplu, de căsătorie și de ceea ce înseamnă a avea o familie. Apoi, când am crescut, am fost încurajați să învățăm, să fim cei mai buni în domeniul nostru, poate chiar am fost sfătuiți să amânăm implicarea într-o relație serioasă deoarece „este timp” și mai târziu.

Educația prin critică

Rușine și critică

Educația copiilor era adesea presărată cu expresii precum „să îți fie rușine”, „să nu te văd până când nu îți ceri scuze!”, „să îți fie rușine pentru ce ai făcut!”, „ce rușine!”, „nu spune asta, e rușine!”, „ce rușine! Copil mare și plânge!”, „ce rușine, ce va spune dna. învățătoare?”, „ce rușine! Ce vor spune vecinii?!”, „ce rușine! Vor râde toți colegii/copiii de tine!”. Acestea fie încheiau critica copilului sau a comportamentului său, fie începeau repriza de critică.

Critica

Critica este acea formă de comunicare în care este exprimată dezaprobarea și sunt indicate problemele sau greșelile unei persoane sau a unor stări sau ale unui lucru. Atunci când criticăm dezvăluim lipsurile, defectele și poate indicăm și mijloacele de îndreptare sau posibilele cauze ale comportamentului inadecvat. De cele mai multe ori prin critică partenerul de discuție este atacat pentru caracterul său, pentru cine este. Dacă ar fi criticat numai modul în care s-a comportat cineva, ar fi bine.