Critica

Critica este acea formă de comunicare în care este exprimată dezaprobarea și sunt indicate problemele sau greșelile unei persoane sau a unor stări sau ale unui lucru. Atunci când criticăm dezvăluim lipsurile, defectele și poate indicăm și mijloacele de îndreptare sau posibilele cauze ale comportamentului inadecvat. De cele mai multe ori prin critică partenerul de discuție este atacat pentru caracterul său, pentru cine este. Dacă ar fi criticat numai modul în care s-a comportat cineva, ar fi bine.

În cultura noastră, una predominant colectivistă, critica a fost probabil una dintre cele mai des utilizate metode de „corecție”. Îmi susțin această afirmație prin studiile care susțin că în culturile colectiviste se practică o strategie prin care indivizii sunt determinați să simtă rușine pentru a-și îndrepta caracterul și pentru a deveni membri valoroși ai grupului. În culturile colectiviste este extrem de important ca indivizii să aibă un caracter care să fie util grupului, să aducă renume familiei și să ajute grupul din care face parte să-și mențină un statut social crescut. Indivizii care simt jenă și rușine pentru defectele lor au ocazia să își remedieze lipsurile și să redevină indispensabili grupului. În caz contrar, un individ lipsit de rușine, un individ care nu își îmbunătățește constant caracterul în urma discuțiilor cu ceilalți membri ai grupului este exclus, fiind poate chiar periculos pentru grupul din care face parte. 

În culturile individualiste este adesea criticat comportamentul și critica țintește înspre asumarea responsabilității, înspre învinovățirea individului pentru a se comporta diferit. Un individ criticat pentru acțiunile sale sau pentru consecințele acțiunilor sale are ocazia să-și asume responsabilitatea și să îndrepte situația. Acest individ poate compensa pentru lipsurile acțiunilor sale și își poate cere scuze sau poate derula acțiuni care demonstrează că își asumă greșeala. Critica unui comportament nu presupune că acea persoană nu este suficient de bună sau de înțeleaptă că a luat o decizie nefavorabilă. Iar acest tip de critică este mai bun. 

Critica este omniprezentă aproape toate relațiile: în relațiile cu copiii, în interacțiunile copiilor la școală, în interacțiunile de la locul de muncă și în relația de cuplu. Dacă învățăm să o înlocuim, să criticăm comportamentul ar fi extrem de util pentru relații. Dacă în loc să spunem „Nu te-ai gândit când ai vorbit astfel!” putem spune „Modul în care ai vorbit poate nu este cel mai potrivit. Înțeleg că erai furios/furioasă, însă acum vei suporta consecințele vorbelor grele pe care le-ai spus.”. 

Cel care critică de multe ori se simte îndreptățit să critice deoarece consideră că ceea ce face este bine. Din păcate, lucrurile nu stau întocmai așa. Dacă am porni de la ideea că suntem egali și ne comportăm diferit, că uneori greșim pentru că suntem oameni, atunci critica ar fi cu mult mai puțin răspândită.