Cei mai mulți oameni sunt conștienți că șansele de a avea copii scad
odată cu înaintarea în vârstă. Tot așa, cei mai mulți oameni sunt de acord că
există accidente de mașină. Li se poate întâmpla altora așa ceva, celorlalți,
însă nu li se poate întâmpla ceva rău celor apropiați și nicidecum nu ni se poate
nouă. Sunt persoane care sunt diagnosticate cu diferite tulburări, cei
apropiați nouă sperăm să nu fie în această situație, iar nouă nu ni se poate
întâmpla. Această iluzie a invulnerabilității ne protejează și ne face extrem
de vulnerabili din adolescență. De ce ne-am aștepta ca această iluzie să nu ne
protejeze și de ideea că fertilitatea noastră este pusă în pericol?! Nu ni se
întâmplă așa ceva nouă. Li se întâmplă celorlalți/celorlalte care au un stil de
viață nesănătos.
Știm cu toții că la femei scad
șansele de a avea copii ușor odată cu împlinirea vârstei de 30 de ani, însă,
abia în jurul vârstei de 31-32 de ani ajungem să simțim că suntem competenți la
locul de muncă. Pentru cele mai multe femei la 30 de ani nu este momentul potrivit
să pună pe pauză cariera pentru 2 ani după atâția ani de investiții emoționale
și de timp în educație și carieră.
Și, luate împreună, iluzia invulnerabilității și amânarea
deciziei de a avea o familie și de a avea un copil din motive raționale ne fac
să fim considerăm că este timp.
Rezultatele care indică infertilitate destabilizează adesea și cele mai
echilibrate persoane.
Cei mai mulți dintre oamenii care
amână să aibă copii au diferite motive, fie ele motive economice sau sociale
sau personale. Cu certitudine au o explicație logică pentru alegerea luată.
Acești oameni sunt echilibrați,
raționali și cumpătați, iau adesea decizii înțelepte și oferă sfaturi bune
atunci când li se cere. Sunt mulți oameni care sunt sprijin pentru propria
familie și pentru prieteni și colegi. Și, totuși, atunci când se confruntă cu o
problemă care le pune în pericol ideea de fertilitate sau atunci când primesc
niște rezultate care indică infertilitatea devin depresive și se retrag în
sinea lor.
După primirea rezultatului care indică un procent de infertilitate –
este mai probabil să ne gândim la ce este mai rău.
Deși nu este o pierdere a unei
persoane reale, anii investiți în imaginea de părinte, în activitățile
imaginate cu viitorii copii sunt la fel de reale ca și alte persoane. Unele
dintre aceste persoane poate au colecționat jucării pentru viitorii lor copii
sau cărți de povești, poate și-au amânat concedii în locații potrivite
concediilor cu copiii. Însă rezultatele indică faptul că acea viață imaginată, programată
și amânată este posibil să nu mai aibă loc și poate chiar nu va mai avea loc.
Cum reacționează de obicei oamenii la primirea acestor rezultate?
Cei mai mulți am simți o tristețe
profundă dacă ni s-ar întâmpla nouă să primim aceste rezultate. Ne-am gândi că
trebuia să fi procedat altfel. Cele mai multe persoane plâng, se simt rușinate,
simt că ceva esențial le lipsește.
Multe femei simt că sunt mai puțin
femei pentru că nu pot avea copii. Confruntate cu infertilitatea, cele mai
multe femei își pierd temporar reperele. Majoritatea au făcut ceea ce au
considerat că este mai bine pentru ele și au considerat că este timp suficient
și pentru a avea o familie și copii. Poate au decis să iasă din relații pentru
a-și consolida cariera, poate au decis să rămână în relații cu cel pe care l-au
considerat cel mai bun partener/tată al viitorilor copii și poate au lăsat să
treacă multe compromisuri pe care nu le-ar fi lăsat dacă ar fi știut că se va
ajunge aici. Iar acum, realitatea indică altceva: aparent nu mai contează
relația stabilă, cariera, pentru că ceea ce părea că își doresc foarte mult și
amânaseră în speranța că va fi mai bine mai târziu pare că nu se va mai
întâmpla. Atunci femeile poate decid să se îndepărteze de partener, să
reevalueze relația, să-și reevalueze întreaga existență și valorile. Este
posibil să treacă printr-o perioadă în care ar părea că moto-ul lor este „carpe
diem” deoarece nu mai are sens nimic din ce avea înainte.
Mulți oameni regretă că nu au avut copii în condiții mai puțin decât „perfecte”
și se judecă pentru deciziile de atunci cu mintea de acum.
Mulți oameni regretă ocaziile în
care ar fi putut avea copii în condiții mai puțin potrivite și își analizează
viața pentru a vedea unde au greșit. Se învinovățesc pentru tot felul de
decizii și se afundă într-o depresie din care pot ieși cu greu fără ajutorul
celor apropiați.
Mulți bărbați nu vorbesc despre
asemenea rezultate. Este probabil rușinos încât pentru luni, dacă nu chiar ani,
nu vorbesc. Poate simt furie și preferă să nu arate ceea ce simt. Preferă să nu
spună nimic, să spună că nu își mai doresc copii, că se concentrează asupra
carierei. Toate aceste raționalizări sunt mai tolerabile în comparație cu
varianta de a accepta că o parte a corpului reacționează altfel decât ar fi
fost programată.
Cele și cei care află că există șanse mici și procedare costisitoare și
dureroase privesc rareori acest rezultat cu speranță.
În urma unui rezultat care indică
șanse reduse de a procrea, o parte dintre oameni își pierd firea, trec printr-o
depresie și apoi decid fie să renunțe, fie să încerce toate procedurile
posibile până când epuizează toate variantele posibile din punct de vedere
medical și apoi să înfieze un copil.
Acum încep dilemele morale și
analizele raționale cu costuri și beneficii. Financiar, emoțional, poate chiar
din perspectiva riscurilor relaționate cu sănătatea toate încercările de fertilizare
sau de inseminare prezintă costuri, alături de beneficii.
Deși toți medicii care se ocupă
cu persoane care se confruntă cu problemele de fertilitate își alocă timp
pentru discuțiile cu clienții, pentru informarea acestora, o parte din oamenii
care trec prin aceste proceduri – fie femei, fie bărbați – se pot descuraja
după o primă încercare nereușită. Însă o încercare este o încercare, nu un
verdict.
Dacă atunci când pierdem un om apropiat plângem, suntem sprijiniți,
familia se apropie, se organizează ritualuri, atunci când este primit un
rezultat care indică infertilitatea nu știm cei mai mulți ce să facem.
Dacă aflăm că cineva nu poate
avea copiii cei mai mulți spun cuvinte de încurajare „Lasă, se va rezolva!”.
Întrebarea este cum?! se va rezolva?
Pentru că, cel mai probabil, persoanele care ne spună astfel de vești au avut
nevoie de zile și săptămâni pentru a scăpa de vinovăție, rușine, regret, furie,
frică/anxietate, tristețe/depresie și să ne spună.
Celor cărora li se comunică
astfel de rezultate simt că lumea lor a fost scuturată din rădăcini și a fost
întoarsă cu susul în jos. Au nevoie să își șteargă amintirile pe care și le
construiseră despre ei și viitorii lor copii, așteptările legate de o viață
care nu va mai fi așa cum și-o imaginaseră. O parte din identitate este nevoie
să fie reconfigurată și ei au nevoie să se pregătească pentru procedurile care
urmează.
Cum să reacționezi când auzi astfel de rezultate de la cineva apropiat?
Probabil cea mai bună abordare a
familiei și a prietenilor este de a-i asculta pe cei care își fac curaj să
vorbească deschis despre problemele cu care se confruntă. Ei au nevoie de
oameni care îi ascultă fără să arate milă – nu au nevoie de milă – ci au nevoie
de adulți echilibrați care ascultă cu atenție ce spun ei. Au nevoie să
vorbească, fără a fi comparați, fără a li se spune rapid: „vei trece cu bine și
de această încercare” sau „nu știu ce m-aș face în locul tău”. Cel mai probabil
este că vor trece prin această încercare și vor fi schimbați enorm de acest
proces. Dacă cineva drag trece prin aceste momente este necesar să fim buni cu
ei, calmi, echilibrați și să le arătăm că nu sunt singuri.
Infertilitatea nu este o sentință ci un semnal că este nevoie de alte soluții, de alte mijloace, de alte decizii pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Rezultatele indică faptul că un procent crescut al cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea, în urma unor proceduri, ajung să devină părinți. Așadar, este nevoie ne păstrăm calmul, să ne informăm și să acționăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu